Hanna Montana si rosiile de aur

Toata lumea isi da cu parerea despre Rosia Montana. Ba ca e bine, ba ca e rau sa fie exploatata. Ba ca e de interes national, ba ca e hotie. Fiecare roman se simte dator sa-si spuna parerea despre subiect. Dar, cat de real este acest interes? Caci, pana la urma, ne place sa vorbim despre orice cu oricine. Si, din pacate, vorbim si practic nu prea facem mare lucru. Aseara am incercat sa conving cateva persoane de prostia care se numeste RMGC. M-am infierbantat si, dupa ce mi-am expus toate ideile contra proiectului, am rabufnit. Am sintetizat toata antipatia intr-un singur cuvant: este o mare teapa! Cat despre cianura, ea este toxica si nu mai trebuie folosita niciunde. Cei care au semnat, au adus Gabriel in Romania, au impus acest proiect sunt niste tipi care vor sa faca o smecherie. Toata acesta nebunie nu este decat un pretext pentru a scoate aurul din tara. Iar oamenii de rand (eu, tu, mama ta, prietenul de la coltul blocului) nu vor avea nimic de castigat. Practic, nici de pierdut. Pentru ca niciodata, aurul de la Rosia Montana nu va ajunge pe masa noastra. De oricine ar fi exploatat, aurul se va face nevazut. Vor exista promisiuni, se vor face planuri de crestere economica, vom ajunge sa credem ca se va schimba ceva in Romania. La final, totul va fi la fel. De aceea, eu imi doresc ca acest zacamant sa ramana in pamant inca 50-100 de ani. Valorea lui nu sta in bani, ci in promisiunea unei lumi mai bune. Suna naiv, dar imi permit sa visez la o altfel de societate.